De ce visam mereu La Medeleni?

Pentru ca e un titlu care ne aduce aminte de pragul dintre copilarie si adolescenta. Lectura scolara obligatorie de Ionel Teodoreanu. Emotional, pitoresc si atat de comun omenesc. Fara televizor, google, wikipedia si facebook. Mai mult decat atat, La Medeleni nu e un roman, ci mai degraba un parfum...

"...Parfumul datator de nostalgii al sifonierelor copilariei din iatacul somnului si al rasfatului! Parfum care se duce cu trecutul... Parfum pe care-l regasesti - trecand grabit de viata pe o veche ulita cu zarzari infloriti...Te tine-n drum ciudata adiere, venind cu-a primaverii printr-o ferestra necunoscuta la care poate sa rasara un chip de fata tanara...-din casa? ori din trecut? - tulburator.

Parfum de levantica si sulfina stranse in saculete colorate, care atarna de rafturi ca niste desagi ai amintirilor...Miros de iarba-mare, de colonie si de parfumuri cu nume pe veci uitate, cu ale fericirii...Gramezile albiturilor, zambitor de albe-n umbra violeta a rafturilor...

...Si zanganitul argintiu al cheilor, si scartaitul muzical al sifonierelor deshise de o mana alba, cand in oglinda lor rasare - o clipa numai - un iatac si un copil cu buze umede si ochi duiosi fiindca in sifoniera e shocolata..."

Ionel Teodoreanu, La Medeleni, Volumul 1